Evoluția frigiderului

            Beciul, numit și pivniță sau zemnic, este o încăpere aflată sub pământ și care este o încăpere anexă a unei gospodării. Este un loc care are caracteristici speciale și stabile de umiditate, căldură și lumină solară. Pentru aceste calități deosebite, beciurile au fost folosite încă din antichitate pentru a păstra hrana timp mai îndelungat și pentru păstrarea unor băuturi precum vinul sau socata.

            Un frigider este un aparat sau o instalație pentru producerea și menținerea frigului, adică a temperaturii mai joase decât a mediului ambiant, principiu descoperit de Carl von Linde. Frigiderul este un aparat de răcire de uz casnic care conţine un compartiment izolat termic şi o pompă de căldură (utilizând mijloace mecanice sau chimice), pentru a realiza transferul căldurii de la pompă la mediul exterior, răcind conţinutul la o temperatură sub cea ambientală.

            Scopul acestui aparat a fost de la bun început, păstrarea alimentelor şi a diverselor feluri de mâncare rezultate din acestea la temperaturi de doar câteva grade peste zero, punctul de îngheţare. Instalațiile mai mari, folosite în industrie și în alimentația publică sunt cunoscute ca instalații frigorifice.

            Răcirea frigiderelor se poate face:

• cu un rezervor care conține un material cu punct de topire scăzut (gheață, zăpadă carbonică);
• cu o mașină frigorifică, care poate fi cu absorbție sau cu compresor.

            Ceea ce a reuşit frigiderul a fost înlocuirea cutiei cu gheaţă, care a fost modalitatea preferată pentru păstrarea alimentelor în stare propice pentru cât mai mult timp. Mediul de utilizare cel mai adesea face parte fie din comerţ sau diverse arii ale industriei şi comerţ. Temperatura la care se păstrează alimentele se pare că se situează la -18 grade celsius.

            Iniţial, frigiderele pentru uz comercial erau pe sistem de gaz toxic, care uneori avea scăpări şi era instabil şi periculos pentru om. Frigiderul de uz caznic au apărut pe piaţă în jurul anului 1915 şi au fost acceptate la scară largă în Statele Unite prin anii 30 datorită faptului că a fost schimbat sistemul cu gaz toxic cu unul mai bun, fără ameninţare la adresa sănătăţii şi vieţii omului. Deşi în America frigiderul era utilizat în majoritatea locuinţelor înca din 1930, în Anglia au intrat puternic pe piaţă abia în 1970.

            În sec. 11 fizicianul şi chimistul Ibn Sina de origine persană a inventat prima formă de frigider primitiv. Invenţia sa a revoluţionat tehnologia distilării şi a fost folosită în distilarea vapoarelor care necesită răcire prin tub pentru a produce substanţe de bază.

            Cea mai veche şi apropiată variantă a frigiderului a fost creată în 1748 de William Cullen la Universitatea din Glasgow. Variante îmbunătăţite ale ceea ce avea să fie numit frigider în vremea noastră au apărut constant. Oliver Evans, John Gorrie, James Harrison, Ferdinand Carre, Baltzar von Platen, Carl Munters, Charles Tellier, David Boyle, Raoul Pictet sunt câţiva dintre cei care au adus mari contribuţii la dezvoltarea acestui aparat. Carl von Linde a fost primul care a patentat varianta practică şi compactă a frigiderului.